marketing holistic pentru brandul tău

Azi m-am gândit la tine, ieri la fel… și m-am prins, când am timp să scotocesc prin propriul letopiseț neapărat te regăsesc printre primele foi.
Să știi că încă-mi pare rău… nespus de rău, să nu te văd trăind.

Pregăteam pizza pentru a onora prima noastră întâlnire. Acum îmi amintesc și nu-mi vine a crede la cât de naivă puteam fi crezând că dacă folosesc un sos de casă pentru salată verde vom face un pas spre vindecare.
Ai intrat în casă, frumoasă, cuminte și în chipul tău citeam o înțelepciune de ani mulți. Doar după un timp am înțeles de unde se ia această înțelepciune, din drame, trăite până în măduva oaselor. Cum puteam eu să te ajut? cum? oare azi tu știi acest răspuns…

Daria iera mică, neștiind ce se întâmplă de fapt, se juca voios prin cablurile din umărul tău. Noi făceam chip că lucrurile din acel moment se întâmplă firesc și noi nu suntem deranjați. Așa a fost, se pare. În acea zi nu credeam, categoric, că viața pentru tine mai dura o lună-două.

Când tușeai te așezai în colțul celălalt de pat, noi știam că nu e polipsitor dar tu cu un ton calm și sigur ne atenționai de careva eventualități. Îți duceai crucea demn și conștient, fără iluzii și speranțe deșarte. Noi am fi vrut să-ți împărțim povara, sper că ți-am fost de folos măcar o picătură din întregul ocean sub linia căruia ai fost prinsă.

Nu am crezut când am aflat, nu se poate să pleci așa, nu trebuia să pleci așa…
Nu mi-a rămas ultima conversație, dar ne-am promis reciproc să ieșim din spital degrabă iar după asta tu ai plecat… sper că ești bine acolo și mai vino pe la mine … când poți.