marketing holistic pentru brandul tău

Ileana iera o fată deşteaptă. Cu două facultăţi în cap şi o şcoală muzicală în suflet. Mai mult ca atît Ileana iera genul de fată despre care poţi să spui cu o fermitate de fier că este demnă să ducă o viaţă bună din toate punctele de vedere. Poate că aşa şi a fost, numai în dragoste stelele nu sau suprapus şi prin urmare Ileana , femee în apogeul său de frumuseţe, tinereţe şi sănătate , se afla într-o singurătate absolută.
Toamna. Frigul , catalizatorul tuturor şedinţelor de ciai, făcea meseria sa dis-de-diminiaţă. Ileana nu are cu cine sta la ciai de aceea frigul îi deveni acea „veche cunoştinţă” cu care nici nu ai despre ce vorbi dar şi s-o laşi în trecut nu poţi, pînă la urmă te resemnezi şi răbzi.
De 5 ani muncind în laboratorul de boli infecţioase „Toma Ciorbă” , Ileana ştie despre monotonie şi rutină totul… cred că ar putea să scrie şi un articol pentru „Sience News” bazat pe descoperiri personale în domeniul „plictiseală”. Nu că nu şi-ar iubi meseria, dar curcubeul posibil al maselor fecale deja nu prezenta nimic excepţional pentru ea. Într-o zi de luni, la fel de lehămetită ca şi vineri, merge pe drum şi-l roagă pe bunul Dumnezeu să o ajute să schimbe ceva în toată banalitatea actuală. Mergînd aşa absentă la ce se petrece în jur se împiedică şi cade jos exact ca o balerină după o piruetă îndelungată.
„… ai vrut schimbări, n-aţi femee schimbări… n-ai mai mers aşa răpănoasă de cînd te-ai învăţat să-ţi sufli singură mucii…”. Pînă se învîrte să facă ceva cu paltonul de noroi , auzi un răcnet atît de neştiut întocmai se ridică părul sub basmaua. Ileana nu-i obişnuită cu aventuri, maximum putea Jora de pe ruta 174 să nu-i întoarcă restul din 5 lei, dar aşa tifu, tifu, tifu n-o păţit nimic.

Inima-i bătea într-o tahicardie voioasă, dar picioarele mergeau hoţeşte după sunet. Cînd a ajuns a înmărmurit. Dihania zăcea pe pămînt şi ţipa a foame. Fără mult a cîntări ce-i de făcut, înveleşte făptura în basma şi opreşte 174.
„- Şii fa Lenî cu puiu ista de bogdaproste???? Încă şî în laborator l-ai adus, dulî di aişi, vor mai veni controale şap om vîliti toţ!”
Mult Ileana nu s-a gîndit. Insinuă o durere de cap drept absolvent de teatru dramatic şi ceru voie de la şefă să meargă acasă, dar mai bine pe foaie de boală, mai ştii, dacă nu trece pînă mîine?
Pune castronul la fier şi cu o dispoziţie din acelea pe care nu le practică scoate două căni. Are oaspete. Un pui de vrabie… slăbuţ şi neajutorat. Dar ce să facă cu el? El strigă , iar sunetul acesta provoca în sufletul femeii nişte trăiri greu de înăbuşit. Intuia ea cam ce s-ar potrivi în calitate de hrană pentru noul locatar, dar e toamnă, nici gîze, nici frunze, nimic… Viaţa micuţului se diviza pe minute fixe. Cu cît mai mult timp trecea cu atît mai vagă îi iera vocea şi mai slăbite mişcările. Ileana nu putea să piardă atît de repede noul companion, care deja avea loc în inima ei. Culege numărul veterenariei din centrul oraşului, hotărît! Misiunea consacrată salvării puiului se declară deschisă.
„- Se poate? Bună ziu, eu am menire specială, îngăduită de sus ( nici nu a observat că a spuso si pe aceasta în voce tare) să salvez un pui!
– Un pui? ce fel de pui? eu nu lucrez cu puii! (tînărul veterinar înclină capul în jos şi o privi pe samariteanca noastră de după ochelari).
– Vă rog!! Este viu şi flămînd şi trebuie salvat! Neapărat! Imediat!
– Bine … bine … (cum poţi să te opui unei femei frumoase care are nevoie de ajutorul tău?)… vai, ce pui de bogdaproste… dar e sănătos, flămînd şi sănătos. ”
Cînd au dat ochii, doctorul şi puiul, s-a întîmplat marea minune… nu ştiu cum, pentru că nimeni nu ştie cum se întîmplă minunile… în acea secundă constelaţia ceea despre care vă spuneam de la începutul naraţiunii a făcut o medie aritmetică şi s-a sa înşirat exact cum i se potriveşte prieteni noastre.
Puiul nostru după ce a înşfăcat insecta oferită de domnul medic s-a ghemuit în basmaua femeii şi a adormit.
Ceva iera în aer… mai că puteai să pui mîna , atît de simţitor iera acel ceva… iar veterinarul – erou a propus un ciai, pînă mai monitorizează el starea micuţului pui, desigur. Ileana nici nu bănuia că în acel moment servea ceaşca fierbinte cu romaniţă în noua şi mica sa familie.

V-am pupat.