Cum viaţa le aranjează pe toate…

Uite este o lege. Inexplicabilă şi foarte simţitoare. Orice s-ar întămpla. Dacă ai picat examenul, dacă te-a părăsit iubitul, dacă te-a trădat prietena, prietenul, fratele , nănaşul, cumătru etc. , toate acestea se vor „topi” în timp şi spaţiu intr-un final. Indiferent cît este de grea situaţia la momentul de faţă , o să treacă…

Uite este o lege. Inexplicabilă şi foarte simţitoare. Orice s-ar întămpla. Dacă ai picat examenul, dacă te-a părăsit iubitul, dacă te-a trădat prietena, prietenul, fratele , nănaşul, cumătru etc. , toate acestea se vor „topi” în timp şi spaţiu intr-un final. Indiferent cît este de grea situaţia la momentul de faţă , o să treacă ceva timp şi tu te vei adapta. Unii zic că timpul vindecă, dar eu m-am convins pe cît este de eşuată strategia dată. Adevărat este că se pierde din intensitate emoţiilor trăite , dar nu se uită.  Pur şi simplu instinctul de autopăstrare funcţionează indiferent de ce ne şopteşte conştiinţa. Acest simţ este cel mai puternic dintre toate, dacă îl depăşeşti atunci probabil numai ajungi să citeşti pe blog. Construcţia interioară a omului este una genială, mult mai deşteaptă şi ingenioasă de cît am putea noi să ne explicăm. După ce s-a întîmplat situaţia X în viaţa ta şi te încearcă tot felul de emoţii devastatoare unde se şterge limita şi graniţele între realitate şi babilonie iar durerea ta i-a formă materială, atunci primul lucru care trebuie să-l faci este degajarea neîntîrziată , cel puţin parţială, de aceste emoţii. Strigă, plîngi, sparge un pahar (mai eftin) de perete (şi nu de capul nimănui). Indiferent care ar fi metoda de deblocare a stării dinăuntru aceasta nu trebuie să încalce integritatea cuiva. Eu spre exmplu merg sau alerg. Mult . Dacă mă opresc şi încă mă mai doare, atunci mai fac un cerc. Eu ramplasez durerea . Mai bine te doare spatele şi picioarele de cît sufletul. Bine , asta o soluţie, care pentru mine este eficientă însă pentru cineva absolut zadarnică. Fapt cert este că emoţia ceea negativă care te-a năpădit drept o avalanşă trebuie extirpată, de alt fel ea îţi va otrăvi sufletul şi tulbura mintea.
Iată aici vine în ajutor legea despre care vă spuneam. Viaţa le va aranja pe toate, iar mîine lucrurile nu vor părea la fel de dramatice ca astăzi. Aveţi încredere că totul are un sfîrşit , şi macabrul tot, iar după aceasta iar răsare soarele şi iar adie a vînt de mare) Aveţi grijă!

V-am pupat!

 

Tags:

Răspunsuri la „Cum viaţa le aranjează pe toate…”

  1. Melnik

    Eu tot prin alergat sau mers rapid îmi expulzez stresul.Si neapărat caut o sursă de emoții pozitive( de obicei ceva din natura: copac, floare, fluture).Dar la final, numai credința, dragostea si nădejdea este ceea ce te tine cu adevărat și durabil.

    Apreciază

  2. Natali

    …prin suferință ne facem mai buni…

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.